București

Bucureștiul surprinde ca capitala energică a României, unde arhitectura Belle Époque de-a lungul bulevardelor mărginite de copaci i-a adus porecla de „Micul Paris” înainte ca comunismul și cutremurele să-i afecteze eleganța, colosalul Palat al Parlamentului al lui Ceaușescu domină orizontul ca fiind cea mai grea clădire din lume (verificată de Guinness), iar Centrul Vechi revitalizat (Lipscani) zumzăie de baruri de tip „ruin bar”, terase în aer liber și muzică live până în zori. Această metropolă balcanică (populație de 1,8 milioane în oraș, 2,2 milioane în zona metropolitană) își poartă contrastele cu mândrie — bulevardul Calea Victoriei în stil francez, mărginit de conace Belle Époque dărăpănate care așteaptă restaurarea, blocuri de apartamente din epoca comunistă lângă bijuterii Art Nouveau supraviețuitoare și biserici ortodoxe cu cupole aurii înghesuite între mall-uri moderne și turnuri de sticlă. Palatul Parlamentului (tururile standard costă aproximativ 87 RON și trebuie rezervate prin telefon/e-mail, nu online) copleșește prin scara uluitoare — 1.100 de camere pe 12 etaje, 365.000 m² de suprafață, fiind a doua cea mai mare clădire administrativă din lume după Pentagon, 3.500 de tone de candelabre de cristal, 700.000 de tone de oțel și bronz și 1 milion de metri cubi de marmură extrasă din România — tururile ghidate de 45 de minute dezvăluie viziunea megalomană a lui Ceaușescu și camerele luxoase ale Parlamentului.

Totuși, farmecul Bucureștiului se ascunde în detaliile sale brute: Piața Revoluției, unde revolta din 1989 a răsturnat comunismul (urmele de gloanțe sunt încă vizibile pe clădiri), lacul romantic din Grădina Cișmigiu unde cuplurile se plimbă cu barca, amestecul eclectic de pe Calea Victoriei cu palate regale, magazinul universal din epoca comunistă Magazinul București și librării indie precum Cărturești Carusel, care ocupă o clădire de bancă din secolul al XIX-lea frumos restaurată, cu rafturi în spirală pe șase etaje. Centrul Vechi s-a transformat dintr-o zonă abandonată și decrepită post-comunistă într-un epicentru modern — strada pietonală pietruită Lipscani este plină de terase, Hanul lui Manuc (1808) păstrează atmosfera de caravan-serai otoman, iar Control Club, Expirat și alte locații găzduiesc scena muzicală underground a României. Muzeele includ Muzeul Satului, cu peste 300 de case țărănești autentice transplantate din România rurală, păstrând arhitectura populară, Muzeul Național de Artă cu maeștri români și europeni în fostul Palat Regal și Muzeul Țăranului cu costume populare și icoane.

Scena gastronomică celebrează mâncarea reconfortantă românească — mici, sarmale, mămăligă, ciorbe acre și cozonac la Paște — în timp ce interiorul Art Nouveau al Caru' cu Bere, cu vitralii și tavane pictate, servește preparate tradiționale cu muzică populară live încă din 1879. Viața de noapte rivalizează cu cea din Budapesta — bere ieftină (10 RON–15 RON halba), shot-uri de pălincă, cluburi deschise până la 6 dimineața, iar cultura teraselor înseamnă băut în aer liber tot anul, cu terase încălzite și închise cu plastic iarna. Parcul Herăstrău și lacurile oferă canotaj și ciclism, în timp ce Therme București, unul dintre cele mai mari complexe de wellness din Europa, cu plante tropicale și piscine cu valuri, se află la aproximativ 20-25 km nord de centru.

Excursiile de o zi ajung la Castelul Bran al lui Dracula și cetatea Râșnov lângă Brașov (2,5-3 ore), Brașovul medieval și Sighișoara, sau Mănăstirea Snagov de pe insula lacului. Vizitați în aprilie-iunie sau septembrie-octombrie pentru o vreme confortabilă de 15-25°C, deși căldura verii atinge 30-35°C. Cu prețuri foarte mici care fac realiste bugetele de 153 RON–255 RON/zi (mese 41 RON–82 RON, bere 10 RON, hoteluri 153 RON–408 RON), engleza vorbită pe scară largă de generația tânără, o autenticitate brută unde nimic nu pare șlefuit sau pregătit special pentru turiști și zero pretenții unde localnicii ajută bucuroși vizitatorii pierduți, Bucureștiul oferă o energie est-europeană pură, fascinația moștenirii comuniste, o eleganță Belle Époque surprinzătoare sub stratul de praf și caracterul capitalei României care a crescut de la micul Paris la experiment comunist și apoi la orașul modern haotic care își găsește identitatea.